Introducerea platii obligatorii a contributiilor de asigurari sociale pentru beneficiarii drepturilor de autor trebuie salutata numai daca va fi aprobata in forma vorbita recent de ministrul Finantelor. Daca vor fi obligati sa plateasca aceste contributii cei care nu au un contract de munca, adica lucreaza la negru, in special in presa, e foarte bine. Si e foarte bine in primul rand pentru ca tocmai acestia se vor plange peste ani ca nu au pensie si vor veni la mila statului.

Un jurnalist „capitalist” si, evident, analist pe deasupra, adica atoatestiutor, spunea ca un Guvern de dreapta nu ar trebui sa aplice aceasta masura pentru ca n-ar trebui sa fie interesat de soarta celor care obtin venituri din drepturi de autor. Mai concret, nu ar trebui sa se intereseze Guvernul de soarta zecilor de mii de lucratori in presa care acum presteaza o activitate similara cu a unui salariat, dar sunt platiti cu drepturi de autor. Si „analistul” in cauza mai spune ca in America statul nu se intereseaza de soarta celor care lucreaza numai cu drepturi de autor. Pana aici e adevarat. Dar America e America si cand a venit criza mii de oameni au ramas fara case si stau in corturi.

Si ce vor face acei zeci de mii de lucratori in presa, de exemplu, peste 20 de ani, cand nu vor mai avea venituri si nici pensii? Vor veni cu mana intinsa la stat, exact cum au facut fostii lucratori la fostele Cooperative Agricole de Productie (CAP). De ce sa dea statul, din contributiile fiecarui cetatean, pensie unuia care nu a contribuit, cum e cazul fostilor membri ai CAP sau celor cu drepturi de autor? Pentru ca acei oameni mor de foame? Dar de ce sa fie interesat statul ca persoanele in cauza mor de foame, daca acele persoane nu au vrut sa contribuie la bugetul asigurarilor sociale si nu si-au asigurat viitorul?

Realitatea sta altfel decat incearca mogulii si slugile lor sa convinga opinia publica. In cele doua decenii de asa zisa democratie, statul a ramas inca „tatucul” natiei. Daca se imbolnaveste un cetatean care n-a contribuit in viata lui la sistemul de sanatate pe banii cui este tratat? Pe banii statului, adica pe banii celor multi. Pensia minima garantata de unde se plateste? Din banii statului, adica din contributiile celor multi. Si in aceste conditii, cum sa nu obligi lucratorii in presa care nu au un contract de munca sa intre in legalitate? Pana la urma chestiunea cu drepturile de autor e o smecherie prin care majoritatea institutiilor de presa folosesc munca la negru incalcand flagrant legea.

Asadar, masura privind plata CAS pentru drepturile de autor, de catre cei care nu au un contract de munca, e o masura mai mult decat necesara. Pana la urma, tot presa a scos la iveala faptul ca exista oameni care traiesc dintr-o pensie de cativa lei ori nu au niciun fel de venit sau sunt someri idemnizati ori nu si a plans pe umarul acestora infierand statul ca nu intervine. De ce reporterii in cauza si institutiile de presa respective nu au spus si in aceste cazuri ca in America statul nu intervine si nu-l intereseaza de soarta celor care nu se ingrijesc singuri de viitorul lor? Nu mai iesea reportajul lacrimogen…

In concluzie, nu e bine sa planga reporterasii de mila patronilor din presa ca acestia au bani sa plateasca acele contributii, iar ei vor fi beneficiarii acestei masuri. Speram ca masura se va aplica in forma amintita anterior si atunci se va elimina destul de mult munca la negru in presa.