De la ultima întâlnire cu voi, dragi cititori, a trecut o săptămână, cu lacrimi şi surâsuri. Ieşirea tragică, enigmatică şi pretimpurie de pe scena vieţii, a Mădălinei Manole, parcă mă face să simt că lumea îşi pierde puterea iubirii de viaţă, iubirea devenind o subspecie a efemerităţii. Nu pot să cred că nu o vom mai întâlni niciodată pe Mădălina! O vedeam tot mai rar, în ultimul timp. De acum, însă, va rămâne o amintire, dar amintirea unui exemplu tragic, de nerezistenţă, al dificultăţii neînvinse, faţă de amploarea şi complexitatea asperităţilor vieţii artiştilor. Nu pot să înţeleg cum de a putut să îşi construiască singură scenariul propriei morţi (dacă e adevărat)!

Ea detesta compromisul, ducea viziunea perfecţionistă până la capăt. Avea încredere în forţele ei creatoare, avea o bună dispoziţie continuă, era pătrunsă de spirit de luptă şi de voinţă. Observasem că pregătea o schimbare de atmosferă, de ritm, de tematică. Poate i se părea că vocea ei dădea semne de oboseală, dar ca să transforme această trecătoare deficienţă în declanşatorul deciziei de a-şi curma viaţa nu m-am gândit şi nu voi crede aceasta, niciodată! Ea avea luciditate, un mod logic de a crea şi cânta. Era plină de viaţă, iubea cu exuberanţă şi dăruire viaţa.

Am vizionat zilele acestea emisiunea „Naşul”, în reluare, la care era invitată. Nici un geniu al psihologiei nu putea presimţi atunci naufragiul care o aştepta. Exigenţa şi duritatea cu propria-i persoană parcă mă doare pe mine, ca o traumă, de parcă eu sunt cea rănită şi mă sfâşie dramatismul acestui moment.

Însă trebuie să mă readun pentru cântecul meu, pentru copiii pe care îi pregătesc spre a le da drumul să zboare în universul magnific al folclorului românesc şi pentru voi, dragi cititori, pentru care alcătuiesc această rubrică, spre a vă împărtăşi din bucuriile şi uneori trecătoarele supărări sau neizbânzi care ne dau un şi mai mare elan ca să biruim.

De la ultima noastră întâlnire, am participat la o emisiune „Teledon” pentru a contribui la colectarea de fonduri de ajutorare a sinistraţilor. Apoi, împreună cu „boboceii” şi „floricelele” de la Bacău am participat la „Celebri sau nu”, emisiune realizată pe un post de televiziune central, ce a durat mai mult de o oră şi care ne-a prilejuit trimiterea spre spectatori a iubirii din sufletele noastre pentru viaţă şi folclor, prin cântec, prin dansul folcloric şi splendidul port popular românesc. Vreau să vă spun, dragi cititori, că tot în această perioadă am lansat un dublu album, cu piese de joc şi voie bună şi, de asemenea, de dor şi suflet, având titlurile „La furat de mere dulci” şi „Maică, nesecat izvor”. Albumele cuprind 36 de melodii în care am revărsat izvorul iubirilor şi trăirilor mele sufleteşti. Am susţinut şi un recital care i-au încântat pe spectatorii din pitoreasca localitate Slănic Moldova, denumită atât de frumos şi de adevărat „Perla Moldovei”! Admirabilii spectatori m-au emoţionat cântându-mi Mulţi ani trăiască! – (pe 5 iulie, eu mi-am aniversat ziua de naştere). Frumuseţea spectacolului s-a datorat şi administraţiei locale, care merită aprecierile noastre. Vreau să vă spun că jumătate din încasări sunt destinate sinistraţilor de la Săuceşti. De asemenea, „boboceii”, „floricele” şi „flăcăii” au donat 500 lei din banii lor primiţi la spectacolul de la Slănic Moldova copiilor sinistraţi de la Saucesti, pentru a-şi cumpăra jucării.

Tot în această perioadă am fost prezentă, ca în fiecare joi, între orele 17-20, la Radio Iaşi, unde realizez emisiunea „Dedicaţii ”, în cadrul căreia răspund ascultătorilor, cu daruri muzicale, pe care ei le oferă celor dragi. La sfârşitul săptămânii am fost în direct la emisiunea Radio Antena Satelor, apoi am cântat la o nunta superbă, în Tg. Neamţ.

După cum vedeţi, nu stau locului defel şi de ce aş sta, dacă oamenii au nevoie de prezenţa mea şi eu de a lor?!

Un astfel de program îmi lasă foarte puţin timp liber. Cu toate acestea, vă rezerv, cu bucurie, dragi cititori, momentele acestea în care comunic cu voi! V-am vorbit atât de amplu despre mine, deoarece zilnic primesc mesaje în care mi se pun întrebări despre viaţa mea, despre activitatea mea artistică. Am primit mesaje şi din Cipru, Italia sau SUA – ziarul nostru, dragi cititori este citit şi de românii din diaspora, atât în formă tipărită, cât şi online.

Săptămâna viitoare vă voi vorbi despre un alt bobocel. Surprizăăă!!!

Până când ne vom reîntâlni, numai de bine!

Vă pup pe suflet!

Rubrică realizată de prof. Maria Şalaru, interpretă de folclor românesc