Prof Maria Şalaru, interpretă de muzică folclorică românească

e-mail: dormiruna@yahoo.com

Dragi cititori, când revin la întâlnirea cu voi, sufletul meu se îmbogăţeşte cu o bucurie. O bucurie aşteptată devine mai intensivă, iar pentru un interpret de cântec, nimic nu reprezintă mai mult, decât întâlnirea cu cei care îi dăruiesc această clipă!

Astăzi vă chem să vedeţi bucuria prin mărgeanul unui copil, Paula Florescu. Are unsprezece ani şi este elevă la Şcoala Octavian Voicu din Bacău. Avea şase ani când la Zilele Bacăului a văzut prima oară în spectacol grupul Boboceii şi i s-a înfiripat în inimă dragostea pentru cântecul folcloric şi aspiraţia de a urca pe scenă – ceea ce s-a întâmplat numai peste un an, când învăţătoarea Cornelia Balan a promovat-o la concursul Micul Prinţ, care s-a desfăşurat la Casa de Cultură din Bacău şi unde a cântat acompaniată de orchestra Plaiurile Bistriţei. Ascultând-o mi-am dat seama că are glas şi talent muzical. Am preluat-o la Şcoala Populară de Artă, secţia canto popular şi, pas cu pas, acest copil al cărui destin s-a unit cu frumoasele sunete ale muzicii folclorice, a urcat pe drumul minunat dar foarte greu de parcurs fără dăruire sufletească, muncă şi consecvenţă, al afirmării.

Unul dintre frumoşii Muguri de Tezaur ai emisiunii Tezaur Folcloric, afirmaţi la Festivalul Ion Drăgoi, ediţia 2009, Paula Florescu este într-adevăr un mugur, într-un arbore plin de flori spirituale ale muzicii. A obţinut, împreună cu grupul Boboceii, trofeul la Festivalul de tradiţie grecească Argos – Grecia, 2008; premiul I – Micul Prinţ, 2009; premiul I la Festivalul Naţional Bobocel de la Bacău, 2009; premiul Radio Iaşi, la Festivalul Florile Ceahlăului, Piatra Neamţ, 2010; premiul I la Festivalul Muguri Vrânceni, Focşani, 2010; premiul I la Festivalul de Etnografie şi Folclor Balada, Iaşi, 2010; premiul I la Concursul Naţional Olimpiada Copiilor, Gherăieşti-Bacău; premiul II la Festivalul Naţional Mugurelul, Dorohoi, 2010; premiul I la Festivalul Bobocel de la Bacău, 2010.

Iată, dragi cititori, copiii care prin folclor păstrează nestinse iubirile, durerile, dorurile, istoria şi viitorul românilor!

La sfârşit, vreau să mulţumesc lui Costel Coşa de la New York pentru frumoasele gânduri. În legătură cu un recital pentru românii stabiliţi în America, vreau să îţi spun, dragă Costel că vom purta o discuţie telefonică. Faptul presupune demersuri foarte bine puse la punct. Vă doresc întregii comunităţi româneşti de la New York tot binele din lume şi sper să vă văd şi să vă cânt, din toată inima!