Avem aleşii pe care-i merităm din două motive cel puţin: fuga de răspundere prin absenţa de la vot şi acceptarea cumpărării voturilor cu o căldare, o mătură, un ajutor social, un rachiu ori o primisiune mincinoasă.

Dar în afară de asta suntem primii şi cei mai vinovaţi de situaţia de faţă din ţară. Pentru că ne plac minciunile, nemunca, şoşotitul la ureche, exploatarea aproapelui şi chiar umilirea acestuia, bârfa, adică forma şi ocolim fondul problemei pentru că e greu. Iar cei ce ajung în funcţii de răspundere ştiu să exploateze aceste „boli” ale românilor. Un imbecil ce se dă ziarist scria recent că România e ţara tuturor relelor, dar el trăieşte aici şi chiar face bani aici. Nu-i absurd să scuipi în propria casă? Să încerci să speli rufele în public? Să nu vezi ceea ce se contruieşte, adică şi partea plină a paharului? Ba da. Dar, din păcate, au ajuns în mediul public (politic, social, economic) tot felul de analfabeţi, oameni care au caractere mizerabile, tot felul de loaze.

De ce nu avem sănătate… sănătoasă?

Pentru că, în primul rând, într-un spital judeţean (aproape în orice spital situaţia e la fel) se fură ca-n codru. Şi culmea, nimeni nu poate face ordine. Dacă bolnavul trebuie să primească 30 grame de unt, el nu vede nici măcar un gram, pentru că porţia lui este furată începând cu bucătăresele şi terminând undeva „sus”. Dacă în acel spital judeţean s-a încercat aprovizionarea cu unt împachetat în porţii de 30 grame, atât cât trebuie să primească un bolnav la masă, n-a fost bine şi iniţiatorul acestei măsuri a fost eliminat repede din sistem. Un alt exemplu: bolnavii primeau şi iarăşi primesc pâinea tăiată în sferturi şi nu au puterea s-o rupă, iar în aceste condiţii trag cu dinţii (cei care au dinţi) din „dărabul” (cum spune moldoveanul) de pâine. S-a luat, la un moment dat, măsura achiziţionării de pâine feliată. Pentru că n-a câştigat licitaţia o firmă din judeţul respectiv sau de pe aproape ca să poată fi obligată să cotizeze acolo unde „trebuie” s-a renunţat la achiziţia de pâine feliată şi iarăşi bolnavii sunt obligaţi să-şi rupă dinţii în pâine. O altă problemă legată tot de alimentaţia bolnavilor: în aceeaşi farfurie primesc amestecat câteva feluri de mâncare şi bucata de pâine deasupra, de parcă bucătăresele ar da mâncare la porci. Sunt exemple în care omul este umilit de aproapele său. Aici nu mai e vorba şi nici n-ar putea fi de bugetul spitalului mai mare sau mai mic. Aici e vorba doar de lipsa omeniei, de lipsa educaţiei şi a solidarităţii. Dar dacă ar fi vorba de părintele acelei infirmiere sau bucătărese ori asistente medicale tot aşa s-ar comporta? Sau ar accepta ca alte „surate” ale lor să se comporte cu rudele lor aşa cum se comportă ele cu pacienţii? Nici animalele nu se comportă aşa între ele şi de aceea unii oameni au ajuns să afirme că animalele sunt mai loiale, mai credincioase, ba chiar mai inteligente decât oamenii.

Dacă mergem mai departe în subiectul sănătate… bolnavă, mai trebuie spus că bani sunt în sistem, nu îndeajuns e adevărat, dar nici nu sunt cheltuiţi responsabil. Se prescriu medicamente foarte scumpe pentru că producătorul dă şpaga de rigoare doctorilor care le prescriu. Farmaciştii eliberează cele mai scumpe medicamente, în unele cazuri, tot din acelaşi motiv. Şi aşa, unii plătesc dar nu beneficiază de asistenţă medicală, că nu au timp să se trateze şi chiar mor tineri, iar alţii îşi bat joc de semenii lor şi de banii pe care îi dă lunar fiecare contribuabil.

Concluzia e simplă. Dacă ne-am respecta mai mult unul pe altul, dacă un serviciu, pentru care suntem plătiţi mai mult sau mai puţin, n-ar fi condiţionat de şpagă, dacă n-am aştepta cu mâna întinsă către stat rezolvarea tuturor problemelor vieţii de zi cu zi, iar noi să fim doar spectatori, marionete, aşa cum ne-a învăţat Iliescu prin creşterea rolului statului în societate, dacă am trăi mai curat, mai frumos, mai interesaţi de tot ceea ce se întâmplă în jur, atunci realitatea ar fi alta. Nu poţi avea pretenţii ca statul să-ţi dea totul iar tu să stai şi să aştepţi. Altfel spus, până nu vom avea educaţie civică, până nu vom fi solidari şi până nu vom încerca să vedem ce facem noi pentru stat, până atunci nu putem avea pretenţii să trăim mai bine. Dacă nu vom şti să cerem partidelor şi liderilor politici să promoveze adevăratele valori, nu vom avea şanse să trăim mai bine. În fiecare instituţie publică e „revoluţie” când se schimbă puterea sau componenţa arcului guvernamental. Că e spital, şcoală, alte direcţii şi servicii publice, inclusiv Poşta Română, peste tot apar, de cele mai multe ori, şefi (manageri!?) care n-au nicio treabă cu instituţia la care partidul îi pune şefi. Şi vrem ca ţara să meargă bine şi noi să trăim bine, dacă nu luăm atitudine? Dacă nu avem societate civilă, dacă nu ne interesează decât cum să fentăm pe cel de aproape şi să-l umilim, ce pretenţii putem avea de la politicieni? Aceştia au înţeles tarele societăţii româneşti şi le exploatează în interes de gaşcă. Dacă un cetăţean ar face scandal când i se cere să dea şpagă, pe stradă, la şcoală, în spital şi n-ar mai apela la „cunoştinţe” pentru rezolvarea unor probleme legale, atunci situaţia s-ar schibma. Până atunci însă, până vom fi mai educaţi, mai solidari, mai interesaţi de realităţile zilnice nu de jocurile de noroc aproape ilegale promovate de televiziunile lui Voiculescu sau Dan Diaconescu ori de bârfe, minciuni şi manipulări, până atunci nu ne vom ridica peste condiţia actuală. Sau poate e mai bine aşa… pentru cei mulţi…