Vieţuim în România şi asta ne amuză tot timpul. Domnule, mare mascaradă! Am făcut greşeala, din diverse obligaţii, să încep să discut ceva mai mult cu vorbitorii noştri de limbă autohtonă. Eu, de felul meu, sunt o persoană aflată tot timpul în criză de timp. Sunt atâtea lucruri de făcut, proiecte, programe, consultări publice, evaluări etc! Nu mai spun de trainingurile şi activităţile internaţionale… Domnule, surpriză mare pentru mine, care recunosc că am fost cam rupt de realitatea autohtonă în ultimii ani. Persoanele mai în vârstă din toate zonele carpatine au căpătat adevărate veleităţi de babe plângăcioase indiferent de sex. Dacă am vorbit cu politicieni din tot cercul colorat politic precum un clovn am întâlnit numai cântăreţi ai limbii române. Când o cunoşti, limba se vorbeşte, ei o cântă interpretând cuvinte după un dicţionar de imaginaţie bolnavă. Dar ce m-a uimit şi m-a amuzat cel mai mult? Spaima de bani mulţi. Frica de fonduri nerambursabile. Toţi se ascund după basme şi legende privind imposibilitatea obţinerii acestor fonduri. Că trebuie să ai pile, că trebuie să dai mită, că numai prin aranjamente politice poţi să primeşti finanţare şi alte tâmpenii. Adică toţi confundă finanţarea de la stat cu pile politice, cu cea europeană în care proiectele finanţate te obligă la fapte concrete. Căutând sursa legendelor tâmpite am găsit-o. Exact şefuţii din diverse domenii, precum cultură, politică, administraţie, care ar trebui să promoveze obţinerea fondurilor europene nerambursabile. {efuleţii mai mititei, când se arată interesaţi de subiectul fondurilor nerambursabile, sunt imediat contraţi cu dezinformările şefuţilor. „Nu se poate, trebuie să ai pile, trebuie să plăteşti”. Domnule şi ce se enervează aceşti şefuţi inculţi plini de doctorate şi diplome cumpărate când le spui că de ani de zile realizezi lucruri de care te mândreşti numai din fonduri europene. Este adevărat că nu poţi să faci prostii şi trebuie să justifici fiecare eurocent, dar primeşti bani să îţi materializezi visul de a rezolva problemele comunităţii. Acesta este un lucru cert şi verificat. Cum să aibă curaj subalternul să îşi închipuie că şefuţul lui este un semidoct şi un incompetent pornit împotriva comunităţii sale pentru a-şi proteja funcţia? De ce mai debitează papagalii astfel de aberaţii? Simplu. Dacă obţii fonduri europene nu poţi să le bagi în buzunar. {i lor nu le convine. Exemplul cu cei care au furat asfaltul sau cu alte ţepe, în obiceiul dispreţului faţă de bugetul de stat şi care acum trebuie să dea banii înapoi, a speriat pe mulţi. Dar acum privind obiectiv cum să te gândesti să furi, când eşti finanţat sa faci o treabă care îţi foloseşte ţie şi comunităţii tale? În loc să se bucure că primesc bani nerambursabili pe care este uşor să îi justifice, dacă respectă obiectivele proiectului, gogomanii se supără că trebuie să facă o treabă cinstită şi reală. Stupid dar din nefericire adevărat. Ce îi mai deranjează pe şefuţii care ştiu secretele obţinerii finanţărilor? Frica de a se afla că domniile lor nu au nicio pregătire pentru funcţiile care le deţin, deci nici capacitatea necesară obţinerii de fonduri europene. {i de aici legendele care formează autoblocada finanţărilor nerambursabile. Pentru a putea implementa proiecte europene trebuie obligatoriu să deţii calificări cerute de criteriile de eligibilitate ale programelor de finanţare. Adică să deţii argumentele de credibilitate privind capacitatea proprie de implementare a proiectului propus pentru finanţare. Programe de finanţare sunt o droaie. Soluţia cu firmele care fac proiecte este din nefericire nerealistă acum, pentru că trebuie să ai specialiştii tăi. Cine este interesat află că mai sunt programe finanţate european care califică gratuit specialişti, inclusiv din administraţie, pentru a putea obţine finanţări europene. Dar pe cine interesează? Cât te-ai ruga de ei să vină să se califice eşti refuzat cu argumentele că nu au timp şi nu îi interesează fondurile europene. Atunci putem noi spune că o ducem prost? Este o mare minciună, pentru că cine nu are bani ca să o ducă mai bine este interesat să îi obţină. Atâta vreme cât pe foarte puţini îi interesează fondurile europene este clar că marea majoritate o duce bine, iar povestea cu sărăcia este o mare glumă. Argumentul de necontestat al acestei concluzii care pare aiurea este procentul foarte mic de bani atraşi prin fonduri europene nerambursabile în ţărişoara noastră.(Morel Bolea)