Google

Ascensiunea Estului grație sancțiunilor Occidentului

Written on:August 10, 2014
Comments
Add One

Ascensiunea Estului netÎncet, dar din ce în ce mai agresiv, conflictul armat din estul Ucrainei s-a transformat într-un război economic între Occident și Federația Rusă. Vestul a ridicat piatra, în speranța că țarul Putin va ceda unor presiuni economice și politice care, pe termen scurt și mediu, vor submina dezvoltarea statului răsăritean. A sperat că astfel va zăgăzui implicarea directă și indirectă a Moscovei în Ucraina. Fără îndoială că, dacă ar fi avut în față un stat rapace, cu posibilități economice și militare limitate, boicotul Occidentului ar fi fost mai mult decât suficient pentru a reteza niscaiva gheare, ori pentru a toci caninii jinduitori de pradă proaspătă, însă, când vorbim de ursul răsăritean, trezit parcă de la început de an 2014 cu o devorantă foame de spațiu, glorie și orgoliu, se pare că abordarea în contradictoriu nu e tocmai fericită, dacă ne gândim că Moscova a luat deja în calcul o serie de măsuri represive, precum cele privind interdicția produselor alimentare din Statele Unite și Uniunea Europeană, sau cele care ar viza interzicerea tranzitului companiilor aeriene occidentale spre Asia prin spațiul său aerian. Susținătorii Vestului, care zeifică modelul de ființare apusean , uitând că mai mereu în istorie statele dinspre Mediterana și Atlantic și-au urmărit interesele lor – în detrimentul celor care au fost porți ale creștinătății! – se isterizează afirmând că, pentru Kremlin, Ucraina e o etapă în lungul șir de anexări întru refacerea URSS-ului, și chiar mai mult, dacă Occidentul nu va replica energic, prin măsuri politice, economice și chiar militare. Până la un punct se poate spune că au dreptate, deoarece, dacă ar simți vulnerabiltate în Alianța Nord-Atlantică, Vladimir Putin nu s-ar sfii să îmbunătățească testamentul lui Petru cel Mare. Cum datele din teren nu-i sunt atât de favorabile, țarul Putin se va mulțumi cu estul și sudul Ucrainei, în ciuda sancțiunilor Vestului. Pe de altă parte, boicotul economic asupra Federației Ruse va spori nu doar ura națiunii răsăritene asupra Occidentului, ci și prestigiul președintelui Putin, văzut ca un stindard al luptei împotriva hegemoniei Vestului asupra lumii. Pe ce mă bazez, lansând o astfel de ipoteză?! Fac doar apel la istoria poporului rus care, de câte ori a fost sub presiune – de pildă, în campania lui Napoleon sau în cea a lui Hitler – a devenit mai puternic și mai influent ca oricând în jocul geopolitic mondial. Faptul că națiunea rusă consideră că estul și sudul Ucrainei îi aparțin de drept – alte eventuale zone fiind pradă de război, fapt tolerat fără mari remușcări nu doar la slavii răsăriteni! – este argumentul decisiv în susținerea populară a acțiunilor în Ucraina ale țarului de la Kremlin. În aceste condiții, Vladimir Putin este obligat să-i sprijine pe separatiștii din Donețk și Lugansk până la îndeplinirea obiectivelor geostrategice, pe care, cu abilitate tot el le-a fabricat, pentru că altfel ar pierde uriașa simpatie populară de care se bucură în Rusia, riscând nu doar să fie aruncat dincolo de frâiele puterii de către un Bucefal mai neîmblânzit decât cel din antichitate, dar și să-i fie schimbat costumul prezidențial cu altul în zeghe, că tot e la modă postavul… În plus, stoparea accesului tehnologiei firmelor occidentale pe piața de capital rusească va obliga statul slav să se modernizeze cu o rapiditate care, altfel, ținând cont de lentoarea specifică locuitorilor din cea mai mare și mai rece țară din lume, n-ar fi posibilă. Să nu uităm că rușii, (doar!) când se simt cu spatele la zid, sunt capabili de performanțe greu de egalat în vreun domeniu; de pildă, în anii 40 ai secolului trecut, într-un timp record, au schimbat tancurile T-26, falimentare după primele confruntări cu Panzerul german, cu tancul T-34, decisiv în obținerea victoriei Aliaților în al Doilea Război Mondial. Lărgind ușor aria, pentru cei care au aplecare spre cuvântul scris, fac trimitere și la Feodor Dostoievski, marele scriitor rus care, în doar trei săptămâni, și-a salvat drepturile de autor prin nuvela ,,Jucătorul”… Așadar, prin acțiunile sale din ultimile luni îndreptate împotriva Moscovei, Occidentul a contribuit la trezirea energiilor din gigantul de la răsărit, dar, în același timp, a oferit și jucătorului din umbră, China, șansa de a beneficia aproape la discreție de gaze naturale rusești, necesare pentru a deveni prima economie a lumii mai repede decât se prognoza. Iar dolarii de la chinezi le oferă rușilor, pentru ani buni, atât certitudinea că Federația Rusă nu poate fi izolată prin presiunile Occidentului, cât și suportul pentru inițierea și susținerea proiectelor de dezvoltare macroeconomică pentru următoarele decenii. Astfel, dependența Rusiei față de tehnologia de vârf apuseană va putea fi suplinită prin efort intern, însă, nevoia de resurse naturale va obliga Occidentul să-și reconfigureze destul de iute poziția față de Kremlin, mai ales că piețele semnificative din America Latină le sunt deja favorabile rușilor. Rămâne însă ca noi, românii, care am avut parte de-a lungul veacurilor de sumbre experiențe cu viitorul vecin de la răsărit, să avem inteligența de a grăbi includerea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, ca prim pas întru unire, neuitând însă, în aceste vremuri de modificări ale frontierelor, de teritoriile românești din Ucraina, smulse de sovietici prin raptul din secolul trecut.   (Gruia COJOCARU)

Leave a Comment