Google

Arheologie lingvistică (VII)

Written on:April 16, 2018
Comments
Add One

Înainte ca Zamolxe să fie întronat în fruntea panteonului get, zeul suprem al strămoșilor noștri a fost Gebeleizis. Era bărbat frumos. Gonea prin tăriile cerului călare pe un cal zburător, stăpânea Pământul, Cerul, furtunile și fulgerele, secretul vieții și al morții. Emblema zeului era o pasăre răpitoare, hultanul. Dacă voia, Gebeleizis aducea seceta ori punea balaurii văzduhului să arunce trăsnete și grindină. După creștinare oamenii pun năbădăile lui Gebeleizis pe seama Sfântului Ilie. Despre Sfântul Ilie țăranii spun că se plimbă pe cer într-un car. Huruitul tunetului este carul lui Ilie. Sfântul vrea să știe care-i ziua lui, dar de ziua lui dezlănțuindu-și bucuria ar arde pământul cu trăsnete. Ca să ne ferească Dumnezeu nu-i spune care-i ziua. “Mai este Doamne până la ziua mea?”, întrebă sfântul, “Mai este Ilie”. “Mai este Doamne până la ziua mea?”, întreabă iarăși, “A trecut Ilie”, răspunde Dumnezeu. Teama geților de balaurii lui Gebeleizis a ajuns la noi. Geții trăgeau cu arcul spre cer ca să-i alunge, azi de Anul Nou se trage cu pușca în aer ca să fugă duhurile rele. Cerul este amenințat cu barda, am văzut la Ciocani, la Ghidigeni când vin norii de grindină se înfinge un topor în pământ. Prin fierul toporului duhurile rele din văzduh trec în pământ. Răul se adună sub pământ. Credința este legată de maleficii extratereștri reptilieni care ar locui acolo. Pentru oameni, reptilienii sunt totuna cu diavolii și cu îngerii căzuți, aruncați de Dumnezeu sub pământ pentru că s-au ridicat împotriva Lui. țăranii spun că Iadul este sub pământ, unde stau diavolii. Raiul este în Cer. Legat de Rai, geții credeau că Lumea Cealaltă unde merg morții este un tărâm al fericirii și râdeau la înmormântări, bucuroși că răposatul a scăpat de griji. De aici vine obiceiul românilor să glumească la priveghi. În satul tutovean Bălăbănești oamenii mergeau la prășit cu lama sapei acoperită cu o cârpă ca să nu intre răul în unealtă și să strice recolta. țineau lama în jos că dacă totuși răul a intrat, să se ducă în pământ. De la acoperitul sapei s-a zis că bălăbăneștenii sunt fuduli, iar satul lor este “picior de Paris”. În relitate au moștenit de la romani credința că fierul atrage duhurile rele, credință consemnată acum două milenii de Ovidiu în “Metamorfoze”. În antichitate armele din fier erau mai temute decât vechile arme din bronz, de aceea fierul și fierarii erau demonizați, de unde idea că fierul atrage răul. Ktsistaii, magii geți, aduceau ploaia și zburau prin nori să lupte cu ala, balaurii văzduhului. Pentru că zburau și pentru că l-au slujit pe Gebeleizis, oamenii le-au zis ktistailor hultani. La Ghidigeni copiilor neastâmpărați li se spunea: “lua-v-ar hultanul”. Hultanul pasăre este prea mic pentru a răpi copii. Blestemul se referă la ktistaii care furau pe anumiți băieți ca să facă ucenicia de mag în cetatea Uriașului din peștera Crugul Pământului. Gura peșterii ar fi ascunsă în Munții Cibinului din Transilvania. Poate nu întâmplător în acești munți există un megalit numit Masa Jidovului (Uriașului). Crug înseamnă orizont, boltă, numele arată că peștera este imensă, la fel ca Agartha, regatul subteran din mitologia tibetană. Sunt goluri imense sub pământ, dovada o găsim în cartea lui Mircea Arieș, “Misterele României”. În 1986 minerii de la mina de cupru de la Altân Tepe, Dobrogea, găsesc la 500 de metri adâncime un șarpe cât un buștean. Reptila fuge în adânc printr-o gaură. Minerii sapă să prindă șarpele, dar gaura cobora interminabil. Găsesc craniul altui șarpe enorm. Craniul avea130 de centimetri lungime, 37 lățime și 19 înălțime. Gyorgy Mandics scrie în cartea “Ziozii și biozii” că animalele care apar parcă din neant vin din alt univers. Pot veni și din subteran, dar șerpii uriași pot trăi în adâncul pământului numai dacă acolo jos există un biotop. Lumea subterană din romanul lui Jules Verne, “Călătorie în centrul Pământului” pare că există în realitate!

Urmele magilor geți le găsim în toponimii. În comuna Ghidigeni este un sat cu nume ciudat: Gefu. Vechii vikingi aveau o scriere cu litere numite rune. Runa dedicată zeului suprem Odin se chema gyfu și simboliza legătura dintre lumea materială și spirituală, între om și zei. Runa gyfu era asociată glandei pineale, al treilea ochi, poarta de acces spiritual spre alte lumi și alte timpuri. În limba localnicilor din insulele Frizone, împărțite între Olanda, Germania și Danemarca, Gefyr este nume feminin, înseamnă noroc. În yoga, știința Indiei străvechi, gebu este mantra comuniunii. Mantrele sunt desene care privite ajută la concentrarea mentală. Peste deal de Gefu, lângă satul Sălcieni, este  lacul Bălăneasa. Din lac pleacă pârâul omonim care trece prin Gefu și se varsă în râul Bârlad. Geții aveau cuvântul balas -alb, blond. Balas a dat în română termenii bălai, bălan și baltă, albul fiind asociat apei, toponimele orașelor Bolgrad din Bugeac și Balcic din Cadrilater. Balcicul este așezat pe Coasta de Argint numită așa după falezele albe din calcar. Din lacul Bălăneasa pleacă râul Gârbovăț. Apa trece pe lângă satul Gârbovăț și se varsă în râul Bârlad, lângă satul Gura Gârbovățului, până în 1950 hotar dintre județele Tutova și Tecuci. Gârbovăț vine de la gârbov, cuvânt înrudit cu sanscritul gau-vită. Gârbovii erau triburile ancestrale de păstori, vechi de când lumea și de aceea cuvântul gârbov a ajuns sinonim cu bătrân. Învecinarea de toponime: Gefu, Bălăneasa, Gârbovăț, arată că în acele locuri a existat pe vremea geților un loc de cult slujit de preoți bătrâni, îmbrăcați în straie albe, albul fiind culoarea purității. Tot în comuna Ghidigeni este alt sat cu nume getic, Tăplău. În limba celților, înrudită cu a geților, teapit însemnă om înalt și slab sau țepușă. La fel spuneau și geții de vreme ce în Munții Apuseni există grupul etnic al țapinarilor, urmași de daci și care muncesc la pădure cu țapine, țepușe. Confirmarea etimologiei Tăplăului este satul vecin țepu, de peste apa Bârladului. La fel ca Gefu, satul vasluian Horga este așezat pe un loc sacru getic. Probabil locul de cult se afla pe dealul de 414 metri care domină așezarea. În regiunea Oppland din Norvegia este muntele Horgen. Numele muntelui înseamnă altar în limba vikingilor. Un sat Horga există în cantonul elvețian Glarus, lângă lacul Constanța, spațiu unde au locuit cândva geții. Un alt sat Horga are țara Oltului. La altare se cântă, așa că ucrainienii suprapuși în Zaporojia, la est de fluviul Bug, peste geți, au luat cuvântul horga, dar în limba lor cu înțelesul de privighetoare. Cultul geților s-a păstrat în primele secole creștine, cum arată toponimii din Tutova. Pe vatra satului Pogana bunăoară s-au practicat ritualurile geților. Pogana vine din latinul paganus-sat. Inițial în sate-paganus, țăranii au refuzat creștinismul, de aici vine termenul păgân. Altare getice, demonizate de creștini, au fost pe locul satelor Ciortolom și Valea Rea. Ciortolom înseamnă în slavonă Locul Negru (Rău). Slavona a fost limba oficială a Moldovei medievale. Valea Rea nu-i rea ca și condiții geografice. I s-a zis așa pentru că aici se închinau păgânii. Cabirii au fost în antichitate magii care slujeau pe zeița Geea-Mama Pământ. Primul lor loc de cult a fost muntele Kabeiros din Frigia, regiune din Asia Mică. Diodor scria în “Biblioteca” despre cabiri că erau fierari și-i punea alături cu alți fierari vestiți: ciclopii, dactylii- rasă de pitici înalți cât un deget care trăiau în Creta pe muntele Ida ori cu telchinii. Telchinii erau oamenii amfibie din Marea Egee, primi locuitori ai insulei Rodos. Urmașii cabirilor sunt călușarii, vestiți pentru dansul lor magic. Azi sunt călușari în Oltenia, dar în “Descrierea Moldovei” Cantemir îi atestă și în Moldova de Jos. Jocul călușarilor moldoveni vindeca bolnavii. Suferindul era întins pe pământ ca să-l ajute Mama Geea. Din sanscritul caba-a merge au derivat latineștile cabalus-cal și quator- patru. Pătratul este simbolul pământului, al Geii venerată de cabiri. Călușarii cabiri din Oltenia fac ritualurile în locuri tainice. Așa făceau și călușarii moldoveni, iar acolo unde se adunau au apărut satele Căbești din Tutova și Cavadinești din Covurlui. Autorul Comyns Beaumont spune de cabiri că au inspirat orfismul, credință în mama natură inițiată de poetul și regele trac Orfeu. Sexualitatea era una din valențele orfismului și iată nu departe de Căbești este satul Praja, vechi loc de celebrare a orfismului. Drept dovadă, în sanscrită praja înseamnă femeia care naște, iar în albaneza înrudită cu graiul geților, prijate înseamnă iubită. Mai mult, vecin Prajei este satul Fătăciuni. Marian Rotaru

Leave a Comment