Google

Arheologie lingvistică (VI)

Written on:April 10, 2018
Comments
Add One

Când eram copil am întrebat-o pe bunica din Ciocani ce este dincolo de stele. “Împărăţia Domnului”, îmi răspunde. “Dar dincolo de Împărăţia Domnului ce este? “Taci mamă că-i păcat”, răspunde iarăşi bunica şi îşi face cruce. Pentru ţăranii din satul tutovean Ciocani, Împărăţia Domnului şi Raiul erau dincolo de bolta cerească. Aceiaşi ţărani ziceau că Dumnezeu este peste tot şi grăiau un mare adevăr. Sunt o infinitate de universuri alcătuite din materie. Într-unul din acestea trăim noi şi alţii asemenea nouă de pe alte planete, cărora le zicem extratereştri. Unele universuri sunt vecine cu al nostru, dar le separă distanţe uriaşe. Dan Apostol relatează în cartea “Enigme deocamdată” că s-a captat un semnal radio de la un corp ceresc aflat la 30 de miliarde de ani lumină de Pământ. Universul nostru are raza de 15 miliarde de ani lumină. Corpul de unde venea semnalul era la o distanţă dublă, deci se afla într-un univers vecin şi poate că acel univers a pierit demult, dar undele radio cu viteza luminii au ajuns la noi abia acum. Vedem Soarele aşa cum arăta în urmă cu opt minute, timpul necesar luminii ca să ajungă la ochii noştri. Altfel spus când privim cerul călătorim în timp.  Atomul este alcătuit din nucleu şi nor electronic. Nucleul concentrează toată masa atomului deşi ocupă prea puţin din volum. Norul electronic ocupă restul, dar are masa nulă. Deci volumul atomului este gol în mare parte ori prin acest spaţiu gol universul nostru se întrepătrunde cu alte universuri, aşa numitele universuri paralele. În toamna anului 1967 soţii Nelson mergeau cu maşina pe un drum din regiunea Vandee, Franţa. Era o zi rece şi ceţoasă. La un moment dat asfaltul se termină, cei doi intră pe un drum din pământ şi spre mirarea lor peisajul autumnal lasă locul unui câmp verde, smălţuit cu margarete şi luminat de un cer senin, cald. Doamna Nelson coboară din maşină şi culege un buchet de margarete.Trec apoi printr-un sat cu clădiri din piatră. Satul, aparent nelocuit, nu figura pe hartă. Soţii continuă drumul, reintră pe asfalt şi dintrodată peisajul redevine autumnal. În primul oraş au constatat că nimeni nu auzise de acel sat şi de locul minunat unde domnea primăvara. Familia Nelson vizitase altă lume. Au rămas de acolo cu buchetul de margarete. Vikingii credeau că sunt nouă lumi. Într-una din lumile paralele cu lumea noastră de care ştiau vikingii, scriitorul John Tolkein a plasat acţiunea trilogiei “Stăpânul Inelelor”. Universurile materiale coexistă în acelaşi spaţiu cu universurile subtile, imateriale, locuite de spirite şi de fiinţe eterice: îngeri, arhangheli, heruvimi. Raymond Moody citează în cartea “Viaţă după viaţă” persoane care trecute prin experienţa morţii clinice au zărit acele lumi. Par alcătuite din lumină şi este firesc, acolo domneşte nemurirea! Împărăţia Domnului de care spunea bunica este un univers subtil, îmbracă toate universurile materiale, este infinită. Cum Împărăţia Domnului nu are margine este inutil să ne întrebăm ce-i dincolo de ea. În cartea “Mărturii despre Nemurire” Elena Iliescu spune că sunt nouă universuri subtile unde merg spiritele morţilor. Pitagora le numea sfere. Acestea coexistă în armonie, de aici expresia “muzica sferelor”. Aceste universuri sunt suprapuse ca nouă niveluri, dar suprapunerea nu-i geometrică, nu stau unele deasupra altora. Este valorică. Cu cât spiritul merge la un nivel superior, cu atât este mai rupt de cele lumeşti şi mai apropiat de Dumnezeu. Budiştii spun că spiritele ajunse pe niveluri superioare nu se mai reîncarnează ca să reia şcoala vieţii pe Pământ. Oamenii obişnuiţi ajung până în al şaptelea nivel, martirii în al optulea, sfinţii în al nouălea. Din al nouălea nivel se vede Opalul, cetatea de lumină a lui Dumnezeu. Românii pun pe pieptul mortului bani ca să plătească cele şapte vămi, aflate la intrarea în acele şapte universuri subtile prin care trece spiritul. O cale de comunicare cu universurile subtile, neacceptată de Biblie, este spiritismul. Când marele spiritist Edgar Cayce locuia în Brazilia a contactat spiritul unui medic mort ca să ajute un om bolnav. Spiritul a recomandat medicamentul  salvator, produs naturist ce se găsea numai la o spiţerie din Paris. O doamnă din Galaţi suferea enorm după moartea tatălui. O prietenă a încercat să o consoleze vorbindu-i despre nemurirea sufletului. Femeia nu a crezut-o. După puţin timp bate la uşa ei un bătrân. „Doamnă am nişte cărţi de vânzare”. Femeia se uită la volumele din sacoşă. Toate erau cărţi vechi de spiritism, interzise în anii 1980. A înţeles că Dumnezeu îl trimisese pe acel om ca să se convingă de veşnicia vieţii. Din timpul vieţii asceţii budişti intră în Atman, se cufundă în Dumnezeu. Prin meditaţia tukdam omul capătă starea de fericire absolută numită Nirvana.  Asceţii în Nirvana se închid în sine, stau nemişcaţi în poziţia yoga a lotusului, senini, în contemplaţie interioară. Metabolismul lor este insesizabil, trupul se hrăneşte doar cu  prana, energie cosmică. De secole stau aparent morţi în mănăstiri din Tibet, Thailanda ori Mongolia. În Tibet comuniştii chinezi au ars în batjocură mulţi asceţi intraţi în Nirvana. Sfântul Antonie a fost pustnic în munţii Shaib din Deşertul de Est, teritoriu de la Marea Roşie care aparţine Egiptului. Într-o zi Antonie iese din peştera unde locuia cu ucenicii şi le zice să nu-l caute trei ceasuri. După trei ore ucenicii îl caută, dar nu-l găsesc. Trupul fizic a lui Antonie s-a sublimat în trup de slavă şi s-a înălţat la Cer. Lucien Regnault relatează în cartea “Viaţa Părinţilor deşertului în Egiptul sec. IV”, revelaţia avută la un secol după plecarea lui Antonie de un ascet din Nitria, ţinut locuit de pustnici, vecin cu Valea Nilului. Ascetul vede toţi sfinţii adunaţi în faţa lui Dumnezeu, Antonie lipsea. “De ce Doamne Antonie nu-i înaintea Ta?”. ”Antonie este în Mine”, răspunde Dumnezeu. Antonie intrase în Atman. Se cufundase în Dumnezeu.

Extratereştrii sunt ca noi. Sunt ca noi pentru că Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa. Dumnezeu fiind unic, toţi oamenii de unde ar fi seamănă între ei. Ludvik Soucek a demonstrat în cartea “Bănuiala unei umbre” că fiinţele superioare au în mod necesar formă umană. Unele specii umane din Cosmos sunt incompatibile genetic cu noi. Biblia spune că “oamenii din Cer”, deci nu îngerii la care face referire aparte, au zămislit cu pântecele uriaşi. Uriaşii născuţi din legătura nepotrivită genetic erau răi şi proşti. Au pierit la Potop. Oamenii scunzi sunt mai isteţi. La un banchet dat la Varşovia, Napoleon a fost ironizat că e scund, iar amanta, contesa Walewska, este înaltă. “Esenţa se ţine în sticluţe mici”, a răspuns împăratul. Negrii australieni Bidjar spun că K’gari, o zeiţă venită din Cer, s-a îndrăgostit de un pământean şi a vrut să trăiască asemenea lui pe Pămant. Marele zeu Beiral nu a agreat dorinţa femeii. La porunca lui, mesagerul Yendingie o împietreşte pe K’gari. Trupul zeiţei este insula Fraser, spnne legenda. Oamenii Bidjara, băştinaşii insulei Fraser, amintesc tragedia petrecută în sânul unei expediţii extraterestre. O membră a echipei, K’gari, s-a îndrăgostit de un pământean. Berial, şeful expediţiei, o condamnă la moarte. Femeia este ucisă şi îngropată pe insulă. De ce aşa asprime? Nepotrivirea dintre K’gari şi pământean putea naşte o rasă periculoasă. Insula Fraser aparţine statului australian Qeensland. Are lacurile cu cea mai curată apă din lume. Este îmbuteliată şi trimisă în oraşele australiene. Pe insulă se cresc oi, dar interesează mai ales pădurile de satinay, eucalipt şi kaoro, arbori cu lemn scump. Răşina de satinay este utilă în medicină. Florile de eucalipt sunt melifere, fructele conţin ulei aromat util în medicină, cosmetică şi industria dulciurilor. Răşina arborelui kaoro este necesară în parfumerie şi în industria lacurilor. În sol se găseşte răşină fosilă de kaoro căzută din copaci demult. Din răşina fosilă se fac bijuterii şi mici obiecte utile. Bucăţile cele mai valoroase de răşină fosilă au prinse în ele insecte antediluviene. Se folosesc pentru brelocuri. Pe insulă se scoate silicea din care se produce silicagelul, zirconiul, folosit în industria nucleară şi în stomatologie, minereuri de titan şi lantanite. Lantanitele sunt metale utile în tehnica de vârf. Din 2004 tribul Bidjara are dreptul exclusiv să vâneze în pădurile şi să pescuiască în lacurile insulei, precum şi monopolul industriei turistice pe insulă. “Zile în insula Fraser” şi “Scriind pe nisip” , sunt cărţile dedicate insulei de Rollo Petrie şi Fred Williams. Marian Rotaru

Leave a Comment