Google

Arheologie lingvistică (IV)

Written on:March 27, 2018
Comments
Add One

Deplasarea cu viteza luminii sau chiar mai mare, teleportarea spre ţinte îndepărtate din universul nostru, călătoria în timp ori trecerea în alt univers, preocupă pe fizicienii de la CERN, deşi par subiecte de literatură SF. Cercetările nu sunt în van dacă luăm în considerare că teleportări s-au întâmplat în istorie. Prima relatare a unei teleportări o vedem în Biblie: Apostolul Filip a dispărut brusc din Ierusalim şi a reapărut miraculos în Gaza. Alt caz l-a avut protagonist pe soldatul spaniol Gil Perez aflat în Manila, capitala Filipinelor. În ziua de 24 octombrie 1593 Perez este cuprins subit de ameţeală, pierde conştiinţa şi după câteva clipe se trezeşte în Ciudat de Mexico, capitala Mexicului, la mii de kilometri depărtare. Sunt documente care puse cap la cap ne încredinţează că păţania lui Perez este reală.  În cartea “Astrologia odinioară şi azi”, Constantin Arginteanu scrie că Pitagora se putea teleporta şi chiar se dedubla, de vreme ce preda în acelaşi timp studenţilor din Atena şi din Siracusa, Sicilia. Prin văile din nordul Tibetului locuiesc asceţii sadhu, yoghini desăvârşiţi spiritual. Sunt atât de slabi încât par transparenţi, vârsta lor numără secole. Pot vizita alte lumi, pot călători în timp, spune Andrew Tomas în cartea “Shambala. Oaza luminii”. Performanţele asceţilor sadhu nu sunt străine nici şamanilor din Mongolia, după cum arată Kevin Turner în volumul “Cerul şamanilor”. Spre deosebire de asceţii tibetani, şamanii călătoresc cu spiritul, nu cu trupul. În transă corpul lor devine cataleptic, ţeapăn, dar spiritul se eliberează şi poate pleaca oriunde în timp şi spaţiu. Când sunt în transă şamanii spun că visează. Dealtfel spiritul oricărui om călătoreşte în timpul viselor premonitorii, dar omul obişnuit are vise premonitorii întâmplător şi nu le controlează, şamanii le provoacă şi le direcţionează. Ca să prorocească asceţii creştini călătoresc cu spiritul în timp şi spaţiu, dar ei nu eliberează spiritul prin ritualuri ca şamanii, ci prin credinţă. Sfântul Ioan deşi a trăit în sec. I descrie în Apocalipsă războiul atomic între două superputeri, Gog şi Magog. O explicaţie pentru deplasarea spaţio-temporală a spiritului ar fi mişcarea cuantelor de gândire teoretizate de Virgil Răzuş, iar altă explicaţie ţine de însuşirile corpului astral. Corpul astral sau aura îmbracă corpul fizic, poate fi fotografiat prin metoda Kyrlian, nu îmbătrâneşte şi rămâne întreg chiar dacă corpul fizic a suferit o amputaţie. Ca dovadă unii oameni simt partea trupului amputată ca şi cum ar avea-o. Este sindromul organului fantomă. La un stomatolog ieşean vine un bărbat care acuza o durere de măsele. Omul avea proteză şi nu avea ce să-l doară. Medicul se face că pileşte proteza, după care zice că problema s-a rezolvat. Pacientului i-a trecut inediat durerea. Corpul astral este trupul de slavă care rămâne “ca la 30 de ani” cum zice Biblia. La moarte ori în visele premonitorii, aura se desprinde de corpul fizic. Aşa apar fantomele. Corpul astral fiind alcătuit din energie se poate deplasa instantaneu oriunde. Niciun mediu şi nicio barieră fizică nu-l poate opri.

“Oglindă, oglinjoara mea, spune-mi cine-i mai frumoasă în ţară?”. Întrebarea pe care o pune împărăteasa din basmul “Albă ca Zăpada” ascunde credinţa că o oglindă poate fi poarta spre alte lumi. Oglinda este folosită în ocultism, ţigăncile văd în oglindă fapte trecute şi viitoare ce se întâmplă în locuri îndepărtate. Oglinzile se acoperă când este depus un mort în casă. Se crede că sufletul poate trece prin oglindă în altă lume şi rămâne captiv acolo în loc să se înalţe la Cer. Nu-i bine să te oglindeşti în apa fântânii. “Fântâna fură” se zice. Imprudentul care-şi admiră imaginea în fântână poate cădea înăuntru. Fetele interesate să ştie ursitul, noaptea, într-o cameră întunecată, pun două lumânări aprinse de o parte şi de alta a unei oglinzi mari. Se aşează apoi complet goale în faţa oglinzii şi privesc. În oglindă apare o cărare luminoasă, reflexia lumânărilor, iar la capătul cărării viitorul prieten. Imaginea este în timp real, fetele văd pe respectivul cu ce se ocupă chiar în momentul vizualizării. Dacă dăm crezare acestor experienţe, admitem că tânăra folosindu-se de oglindă a teleportat corpul astral în preajma celui pe care-l va iubi. Oglinda permite iniţiatului să se concentreze, să elibereze spiritul pentru a călători în timp şi spaţiu. Despre puterea ezoterică a oglinzilor au scris Miriam şi Cristian Dikol, Ernest Bosc şi chiar istoricul literar George Călinescu. Nostradamus, Edgar Cayce, Vanga ori Valentina sunt clarvăzători celebri care au învins barierele timpului şi spaţiului. Vanga a trăit în Munţii Rodopi din Bulgaria. A primit puterea paranormală la 12 ani, scrie Krasimira Stoianova într-o monografie dedicată celebrei prezicătoare. Atunci într-o zi de vară, când păştea oile părinţilor, apare în faţa Vangăi un bărbat călare. Acesta i-a zis că va orbi curând, dar aşa oarbă va vedea mai mult decât oamenii obişnuiţi. În scurtă vreme Vanga a fost lovită de un trăsnet şi a orbit. Cine a fost călăreţul? De bună seamă Cavalerul Trac, personaj misterios, dar emblematic pentru spiritualitatea tracilor. Dealtfel Rodopii sunt ultima redută în care tracii, rudele geţilor, au supravieţuit ca naţie până în zilele noastre, chiar dacă acum vorbesc numai bulgăreşte. Cazul Valentina Gârlea născută în satul ieşean Dobrovăţ este analizat de Florin Gheorghiţă în volumul “Fenomenul Valentina”. Cu ceva ani în urmă tatăl meu merge la Valentina pentru o consultaţie. Avea probleme de sănătate. Valentina spune că urechea stângă este afectată şi de aici vertijul de care suferă. Cauza era o întâmplare petrecută în copilăria tatălui meu, întâmplare pe care clarvăzătoarea o descrie în amănunt. Ce a redat Valentina l-a lăsat pe tata mut de uimire. Nici eu, nici mama nu ştiam întâmplarea. La Ghidigeni înainte de colectivizare, în locul numit Puturoasa gospodarii satului aveau grădini, vii şi pomi. Puturoasa se află sus pe deal, este udată de un pârâu şi era pe vremuri ceea ce se numea ţarnă. Ţarnele erau îngrădite şi aveau o poartă păzită de un om “împăcat”, adică angajat de săteni. Mai sus de Bârlad pe dealul Crângului este cătunul numit Poarta Ţărnii, iar valea care se întinde mai jos se cheamă Valea Ţărnii. Aici a fost ţarna târgului Bârlad. Toponimul Ţarnă apare şi la un cătun din Ghidigeni, pe locul unde a existat cândva o ţarnă mai veche. În Puturoasa bunicul avea o grădină adunată în jurul unui iaz, în mijlocul căruia trona o  insulă. Incidentul s-a petrecut aici în Putoroasa. Era în 1945. Tata era copil şi într-o zi de vară juca fotbal cu băieţi de vârsta lui. I se face sete şi intră în grădina unei rude de unde ia câţiva castraveţi. Paznicul ţărnii, caraula, îl vede şi spune bunicului. Bunicul vine înfuriat şi fără să gândească loveşte băiatul. Lovitura a lezat urechea stângă şi de atunci tata suferă de vertij. Bunicul era om bun, iubea copiii, dar pentru ţăranii gospodari din acea vreme furtul era de neacceptat. Valentina a citit gândurile tatălui meu sau a călătorit în timp? Un soldat american din războiul de secesiune (1861-1865) a ajuns în anii 1980 purtat de un vârtej temporar, relatează almanahul “Dracula”. Faptul că s-a experimentat călătoria în timp o dovedeşte un craniu de mamut siberian vechi de 40.000 de ani expus la un muzeu moscovit. Craniul are o gaură de glonţ în frunte. Cine l-a împuşcat? Autorul Eric von Daniken susţine că extratereştrii, numai că cine traversează Cosmosul are arme mult mai evoluate decât o carabină. Mai sigur mamutul a fost împuşcat de un călător temporar, pământean din zilele noastre, ajuns în Siberia cu 40 de milenii în urmă. Istroromânul Nicola Tesla a gândit în 1938 o maşină care permite călătorit în timp. Proiectul îl au americanii. Pe muntele Twyfelfontein din regiunea Kaokoland, Namibia, sunt desene preistorice care înfăţişează oameni în haine moderne. Desenele dovedesc vizita unor extratereştri, scriu unii, deşi este clar astronauţii nu puteau avea veşminte ca ale noastre: sacouri, pălării etc. Desenele sunt mărturia unei călătorii în timp făcută involuntar de contemporanii noştri. Spun involuntar pentru că aveau haine de oraş, inadecvate pentru expediţii. În Munţii Tassili din Algeria se vede un desen preistoric care redă un personaj îmbrăcat în costum de cosmonaut. Desenul pe care în cartea “Frescele din Tassili”, Henri Lhote  îl numeşte “Zeul marţian”, poate fi într-adevăr dovada unui contact dintre pământeni şi extratereştri. Ieşeanul Florin Gheorghiţă  a dedicat călătoriei în timp cartea “Temponauţii galactici”. Marian Rotaru

Leave a Comment