Joi, 2 septembrie, la Biblioteca Judeţeană C. Sturdza este comemorat, printr-o expoziţie de carte realizată de către Eugen Şendrea, Alexandru Paleologu (1919-2005), la împlinirea a cinci ani de la moartea ilustrului scriitor eseist, om politic şi diplomat.

Născut într-o familie boierească descinsă din Imperiul Bizantin, care a venit din Lesbos în ţările Române, la începutul secolului al XVIII-lea, Alexandru Paleologu este urmaş al Domnitorului Constantin Brâncoveanu. Tatăl său a fost un lider al PNL, secretar în Ministerul de Justiţie şi în Ministerul de Finanţe.

Crescut şi format în mediul unei familii cu rădăcini în istoria ţării şi de formaţie intelectuală, a absolvit Liceului Spiru Haret din Bucureşti, apoi s-a licenţiat la Facultatea de drept. În anul 1944 a fost referent la Comisia Română de Aplicare a Armistiţiului, pentru ca între 1946 şi 1948 să fie numit ataşat de legaţie la Ministerul Afacerilor Externe al României. Fiind filat de Securitate, s-a ascuns sub numele de Ion Crăifăleanu, în Câmpulung-Muscel, până în anul 1956, când fapta i-a fost prescrisă. În 1959 însă a fost arestat în lotul Noica-Pillat, în cadrul căruia arestările începuseră din 1958, cu filozoful Constantin Noica (în totalitate au fost arestaţi 23 de intelectuali care au fost condamnaţi de la 6 până la 25 ani de închisoare cu muncă silnică. Paleologu a fost arestat, la ora două noaptea, pe 8 septembrie 1959, întemniţat la puşcăria Malmaison din cadrul Ministerului Afacerilor Interne din Bucureşti. A primit o condamnare de 14 ani muncă silnică şi confiscarea averii. Cedând presiunilor fizice şi morale ale securităţii, Alexandru Paleologu a fost racolat de către monstruosul aparat torţionar securist şi a fost graţiat în anul 1964.

După ieşirea de la puşcărie a fost cercetător ştiinţific la Institutul Academiei Române pentru Istoria Artei Secţia Artă Veche. A deţinut funcţia de secretar literar la Teatrul C. I. Nottara din Bucureşti, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor, iar între anii 1970 şi 1976 a fost numit redactor la Cartea Românească. În perioada de după 1989 a fost numit ambasador al României în Franţa, la 31 decembrie 1989, pentru ca în 1990, solidarizându-se cu „golanii” lui Ion Iliescu din Piaţa Universităţii, să fie demis (faptul s-a datorat şi simpatizării sale deschise, faţă de monarhie-nici nu putea fi altfel, dat fiind descendenţa dintr-o familie domnitoare). A fost membru în Partidul Alianţei Civice, înfiinţat şi condus de către Nicolae Manolescu, între 1992 şi 1996, a fost senator în circumscripţia electorală Argeş. Trecând la Partidul Liberal, între 1996 şi 2000 a fost senator de Bucureşti. Din anul 1992 a fost Preşedinte al Consiliului Fundaţiei Societatea Civică. A murit în anul 2005, la vârsta de 86 de ani.

Alexandru Paleologu a fost unul dintre foarte puţinii intelectuali români care şi-au asumat public şi explicit colaborarea cu Securitatea. Mărturiile sale sunt consemnate într-un volum de convorbiri cu istoricul şi romancierul Stelian Tănase, „Sfidarea memoriei”. Totodată, numind căderea sa sub forţa şantajului, bătăilor şi umilinţelor exercitate de securişti, drept o „obnubilare a inteligenţei”, şi-a cerut public iertare pentru racolarea ca informator, pentru „pactul cu diavolul”, petrecut în 1963, la puşcăria din Botoşani.

În ultimul omagiu rostit la moartea „Conului Alecu”, aşa cum era strigat în cercul de intelectuali şi prieteni, Stelian Tănase afirma următoarele: „Rolul lui, jucat cu strălucire, a fost să creeze un pod între marea cultură română, aşa cum a crescut ea organic şi noile generaţii. Este o pierdere fără măsură, realmente ireparabilă!”. (Aurel V. ZGHERAN)