În condiţiile în care agricultura continuă să fie unul dintre domeniile importante ale economiei româneşti, iar, aşa cum afirmă specialiştii în domeniu, poate fi una dintre soluţiile de redresare economică, am apelat la doi botoşăneni pentru a afla şi opiniile lor despre starea actuală a agriculturii. Cei doi interlocutori au două puncte comune: ambii sunt ingineri agronomi şi amândoi, în perioada 2000 – 2008, au fost primari, fiind vorba despre Corneliu Aroşoaie din oraşul Darabani şi Gheorghe Alupoaie din comuna Rădăuţi Prut. În prezent şef al Camerei Agricole din Darabani, inginerul Corneliu Aroşoaie ne-a prezentat obiectul de activitate al instituţiei pe care o conduce: „Camera agricolă Darabani deserveşte atât cetăţenii oraşului Darabani cât şi pe cei din comunele învecinate. Din păcate, nu avem un sediu propriu, actualul primar al oraşului, Ghiorghi Burlacu, refuzând să ne pună la dispoziţie un spaţiu în incinta Primăriei Darabani. În ultima perioadă, am lucrat pentru întocmirea dosarelor privind subvenţionarea producătorilor agricoli pentru înfiinţarea fermelor de subzistenţă, cu 1 500 de euro din partea Comunităţii europene. Condiţiile pentru accesarea acestei subvenţii, potrivit Măsurii 141 a Programului Comunităţii europene, sunt foarte exigente, fiind pentru acele persoane care deţin suprafeţe mari de teren şi animale multe şi de calitate. Pentru accesarea mai uşoară a subvenţiei, ideal ar fi asocierea a mai multor deţinători de teren sau proprietari de animale. La Măsura 141, la nivelul judeţului Botoşani, au fost întocmite aproximativ 60 de dosare, aprobate de Direcţia Agricolă pentru Dezvoltare Rurală, urmând ca finanţarea să fie făcută în viitorul apropiat. Din 2011 vor intra în vigoare prevederile Măsurii 121, privind acordarea unei subvenţii de până la 40 000 euro pentru înfiinţarea de ferme mici şi mijlocii. Fiind în domeniu, consider că este absolut necesar promovarea legii privind funcţionarea camerelor agricole pentru a veni în sprijinul producătorilor agricoli şi pentru a scurta traseul acestora la întocmirea documentaţiilor aferente. Este regretabil că, în ultimii ani, Ministerul Agriculturii nu a apelat la măsuri eficiente, cum ar fi, de exemplu, modelul francez pentru susţinerea reală a agriculturii”.

Al doilea specialist, bun cunoscător al problemelor din agricultură, inginerul Gheorghe Alupoaie, este administratorul societăţii agricole Prutul Rădăuţi Prut, cu un potenţial de 1 400 de hectare care sunt lucrate de 20 de angajaţi. Întrebat, concret, de ce nu merg treburile în agricultură şi ce trebuie făcut, răspunsul inginerului Alupoaie a fost: „În primul rând, în România trebuie să se respecte legile actuale existente privind acordarea subvenţiilor. Ori subvenţiile se dau cu întârziere şi nu se pot pune în practică planurile producătorilor agricoli privind investiţiile. De exemplu, eu nu pot să-mi planific achiziţonarea unui utilaj de cinci miliarde lei pentru că nu pot conta pe subvenţii. Mai mult, de doi ani, a apărut o altă anomalie: fragmentarea subvenţiilor în mai multe tranşe, fără a fi precizate nişte date fixe de plată. Revenind la judeţul Botoşani, doar jumătate din suprafaţa arabilă mai este lucrată. De ce? Pentru că: subvenţiile pentru culturile agricole se acordă cu întârziere, subvenţiile la motorină sunt pe cale de dispariţie, preţurile la îngrăşămintele agricole sunt insuportabile, terenurile s-au fărâmiţat, se foloseşte sămânţă proastă calitativ, nu se respectă tehnologiile standard, iar preţurile de valorificare a recoltelor sunt foarte mici comparativ cu ce s-a investit. În plus, mă frământă faptul că în viitor Comunitatea europeană intenţionează subvenţionarea doar a suprafeţelor până în 200 de hectare, măsură luată în urma unei analize a potenţialului agricol din ţările Uniunii Europene. Dar ce treabă avem noi, România, cu ţările UE nordice, de exemplu. Se poate compara terenul de acolo şi calitatea solului cu cel din zona centrală şi de sud a Europei? Nu cred”. (Gabriel BALAŞA)