Dacă arăţi că fuga de muncă a devenit aproape sport naţional şi mulţi, prea mulţi cetăţeni încearcă să ia bani gratis de la stat, eşti catalogat de oamenii mogulilor ca fiind împotriva poporului!

Dacă arăţi că sunt prea mulţi funcţionari şi prea mult timp pierde un contribuabil pentru a trece pe la toate instituţiile şi ghişeele acestora, înfiinţate doar pentru a plăti slugoi politici din bani publici, aceiaşi reporteraşi sau moderatori analfabeţi se opun cu îndârjire disponibilizărilor din sectorul de stat urlând că „bieţii” oameni rămân fără un loc de muncă. Şi ca să vedeţi cât de incoerenţi şi absurzi sunt aceşti slugoi ai mogulilor dăm doar un exemplu: mereu se vorbeşte de numărul mare de taxe şi timpul pierdut de un contribuabil la ghişeele instituţiilor statului, dar în acelaşi timp nu e voie să desfiinţezi instituţii inutile! Ce să înţeleagă omul de aici? Moderatorii analfabeţi „transpiră” urlând să nu se disponibilizeze personal din sectorul bugetar însă nici prea multe instituţii ale statului (taxe) nu sunt bune! Dar acei funcţionari ce să facă atunci dacă nu plimbă contribuabilul cu hârtii? După cum am arătat şi cu altă ocazie, avem, de exemplu, într-un judeţ 4-5 direcţii care se ocupă de muncă şi protecţie socială. Contribuabilul persoană juridică depune situaţii la Inspectoratul de Muncă şi aceeaşi situaţie la Casa de Pensii. Uneori trebuie să ia hârtia dintr-o parte şi s-o ducă în alta (ca la spitalul de veseli…). Mai mult de atât, în cazul unui control al inspectorilor de muncă contribuabilul trebuie să se prezinte la sediul ITM cu actele de înfiinţare ale firmei, cu state de plată, foi de pontaj, contractele de muncă ale angajaţilor, cu dovada plăţii contribuţiilor aferente, de parcă ar fi căzut atunci din cer şi nu ştie nimeni de acel contribuabil. Şi acum atenţie, toate aceste documente există în baza de date a ITM şi în trei minute se pot vizualiza, dar ce ar mai face inspectorii toată ziua dacă n-ar citi hârtii aduse de contribuabili? Şi astfel de situaţii sunt întâlnite frecvent la Finanţe, Protecţia Consumatorului şi la toate celelalte instituţii ale statului. Nici până acum nu există o bază de date comună pentru ca toate instituţiile statului să poată vizualiza orice informaţii vrea despre un contribuabil. Dar dacă ar exista acea bază de date ce ar mai face armata de funcţionari? Cum şi-ar mai umple timpul de lucru în afară de a vedea colecţii de haine, parfumuri sau să-şi rezolve problemele personale în timpul programului?

Peste 90% dintre cetăţeni cunosc această situaţie şi sunt pentru micşorarea birocraţiei, sunt pentru disponibilizări în sectorul de stat, dar ce contează opinia majorităţii pentru analfabeţii ce apar pe sticlele televizoarelor? Ei ştiu că au de apărat interesele unor mafioţi proprietari de trusturi de presă şi atât. Dar despre salariile lor şi disponibilizările din sectorul privat şi chiar din presă de ce nu vorbesc, dacă tot spun că se află în slujba adevărului şi informează corect?

Şi da, nu ne place adevărul, nu ne place munca, pentru că de douăzeci de ani s-a tot promovat pe televiziuni nemunca, ajutorul de la stat, nonvaloarea… Dar a venit momentul să trecem toţi la muncă. Şi poporul demonstrează că, în mare parte, a înţeles mesajul. Unii au plecat şi lucrează în străinătate, iar alţii îşi caută de muncă în ţară. |sta este adevărul şi nu cel promovat de nişte televiziuni criminale pentru ţară şi pentru opinia publică.

Un profesionist, unul care a învăţat o meserie, nu merge după un loc de muncă, el merge şi practică meseria pe care a învăţat-o. Aşadar, se pot teme de pierderea locului de muncă doar neprofesioniştii care au fost angajaţi în sectorul de stat pe baza proptelelor politice, a pilelor şi cunoştinţelor.

Nu vi se pare un paradox existenţa locurilor de muncă vacante în paralel cu un număr exagerat de şomeri? Sute de mii de absolvenţi preferă să încaseze ajutor de şomaj în loc să-şi exercite profesia pentru care au învăţat. Şi atunci îndemnul la muncă lansat de cele mai înalte instituţii ale statului e absurd? Nici vorbă. Dacă nu vom încerca să muncim mai mult şi mai bine nu putem avea pretenţia să trăim mai bine. Şi nu omorâm purtătorul de mesaj doar pentru că nu ne place mesajul!

O altă carenţă a societăţii româneşti este promovarea până la absurd a minciunii şi a nonvalorilor. Căsătoria unui manelist ori botezul copilului bulibaşei devin subiecte naţionale, dar rezultatele de excepţie la un concurs naţional sau internaţional obţinute de tineri români nu interesează televiziunile mogulilor şi presa aservită intereselor mafiote. De aici trebuie să înţelegem că vrem să trăim după sloganul comunist: „noi muncim nu gândim?” Într-o ţară de neinformaţi vor să trăiască acei moderatori analfabeţi? Probabil acesta este scopul pentru că un popor neinformat e uşor de manipulat şi de condus…

Nu ne place adevărul, dar situaţia nu poate dura la nesfârşit. Nu avem numai drepturi, ci în primul rând avem obligaţii faţă de societate şi de comunitatea în care trăim. Chiar dacă adevărul dăunează grav intereselor mafioţilor, poporul are nevoie de adevăr, de valori, de criterii sănătoase de dezvoltare pe termen lung… (EL)